Arta ţesutului covoarelor se pierde în negura timpurilor,  fiind printre cele mai vechi meşteşuguri practicate de om. Covoarele sunt printre cele mai vechi obiecte de uz casnic care au fost descoperite, chiar înaintea mobilierului. Tuaregii spuneau că “acasă” este un covor aşezat pe nisipul deşertului.

Covoarele au fost probabil făcute la început de către nomazi pentru a le aşterne  în  corturile lor. Totuşi, nu este cert dacă egiptenii, chinezii sau chiar maiaşii au fost primii care au desluşit tainele fabricării covoarelor. Este foarte probabil că mulţi oameni, care, deşi nu au avut nici un fel de contact unul cu celălalt, să fi inceput să producă covoare în aproximativ acelaşi timp.

Putem fi in schimb siguri că prin secolul V î.Hr., fabricarea covoarelor atinsese deja un înalt nivel artistic. Acest lucru a fost dovedit de către arheologii, care au descoperit cel mai vechi şi mai bine cunoscut covor,  în mijlocul gheţarilor din valea Pazyryk, în munţii Altai din Siberia.

Covorul Pazyryk se păstrează şi astăzi la Ermitaj în St. Petersburg, are lăţimea de 200 cm, lungimea de 283 cm şi numără 36 de nodori pe cm pătrat. De o frumuseţe rară, câmpul său central este de culoare roşu închis, având două borduri largi, pe una fiind reprezentate căprioare, iar pe cealaltă cai persani.

Tehnica avansată de ţesere, utilizată la covorul Pazyryk, indică un anumit grad de experienţă în mânuirea acestei arte. Majoritatea experţilor consideră acest covor, ca fiind rezultatul unei lungi evoluţii a tehnicii de fabricare a covoarelor, de cel puţin un mileniu. Conform acestei teorii, apariţia tehnicii de ţesere a covoarelor datează de cel puţin 3500 de ani.

În sprijinul acestei teorii sunt şi descoperirile arheologice din morminte de femei din Asia Centrala a unor cuţite care se foloseau pentru înodatul covoarelor. Aceste cuţite au fost datate în anii 1500 î.Hr.

Mărturiile istorice demonstrează faptul că nobilimea achaemenidă a regelui persan Cyrus cel Mare de la Pasargade avea un număr mare de covoare superbe. Aceasta se intampla în urmă cu peste 2500 de ani.

De-a lungul istoriei, Persia a ramas epicentrul meşteşugului de fabricare a covoarelor, care a devenit în timp o adevarată artă.

Prima atestare documentară a existenţei covoarelor provine din textele chinezeşti, care sunt adânc înfiripate în istorie. În urma cuceririi arabe s-au adus, printre alte bogăţii, o mulţime de covoare extrem de frumoase, dar cel mai deosebit dintre toate era asemeni unei gradini de flori, covor care a ramas în istorie cu denumirea de “Primăvara în Khosroe” şi care a fost cel mai preţios covor al tuturor timpurilor. După perioada dominaţiei arabe, un trib turc a cucerit Persia, iar acest fapt a avut o deosebită importanţă în istoria covoarelor persane. Odată cu secolul XVI, comerţul şi meşteşugurile au început să prospere în Persia, unde au fost aduşi designeri şi meseriaşi capabili să creeze exemplare deosebite. Multe din aceste exemplare au fost făcute din mătase, cu fir de aur şi de argint.

Măreaţa perioadă a covoarelor persane a avut o decădere la începutul secolului XVII în urma unei invazii şi de-a lungul a 25 de ani nu s-a mai fabricat nici un covor de valoare, tradiţia acestui meşteşug fiind continuată doar de către nomazi şi mestesugarii din sate.

Fabricarea covoarelor a înflorit pentru a doua oară odată cu negustorii care au exportat covoare în Europa prin Istanbul.

La începutul secolului XVII covoarele au început să fie fabricate şi în Franţa, la Luvru. Dupa aproximativ 20 de ani, o veche fabrică de săpun de lângă Paris s-a transformat într-o fabrică de covoare, al carei nume a ramas ataşat de unul din cele mai fine tipuri de covoare manuale făcute până atunci. Odată cu Edictul de la Nante, de la sfârşitul secolului XVII, centre de fabricare a covoarelor au apărut şi în Anglia, mai întâi la Kidderminster şi mai târziu la Wilton şi Axminster. Graţie faptului că erau mai ieftine şi mai uşor de fabricat, cererile acestui tip de covoare au început să crească. Datorită inventării, în Scoţia, a războaielor mecanice de ţesut, care au fost îmbunătăţite în timp, multe din covoare au ajuns să fie fabricate în acest fel.